Grădina Zoologică Hunedoara este situată pe Strada Pădurii fiind amplasată la limita ariei protejate „Pădurea Chizid”.

Grădina Zoologică se întinde pe o suprafață de 29.000 mp si funcționează ca expoziție permanentă în aer liber cuprinzand păsări, mamifere și reptile.

La Grădina Zoologică Hunedoara puteți vedea 140 de exemplare, cum ar fi: urs brun carpatin, lup, vulpe, leu, tigru, asin, găină domestică, porumbei, broască ţestoasă acvatica, iepuri de casă, cobai, corb, ponei, pavian, ratoni, fazani chinezesti, căprior, păuni.

Tarife:
- 2,00 lei - elevi studenti
- 3,00 lei - pensionari
- 5,00 lei - adulti
- 10,00 lei - familii ( 2 adulti si 1 sau 2 copii)
- 1,00 leu/persoana pentru grup de elevi, studenti mai mare de 30 persoane
- 2,00 lei/persoana pentru grup pensionari mai mare de 30 persoane
- 3,00 lei/persoana pentru grup adulti mai mare de 30 persoane
- 3,00 lei - pentru fotografiere
- 5,00 lei - pentru filmare 5 lei

Cetatea de la Ilia a fost menționată in documente începând cu secolului al XV-lea. Proprietarii săi din secolul al XVI-lea au fost membrii familiei Dienesi.

Este fortificat cu un inel de apărare bastionar, iar după stingerea pe linie bărbătească a familiei proprietare, domeniul i-a revenit lui Farkas Bethlen de Iktár. El a fost cel care prin construirea Bastionului Roșu a închegat noua incintă. Acest bastion mai puțin expus a fost destinat de la bun început locuirii și decorat nu numai cu ancadramente sculptate din piatră, dar și cu o pictură decorativă exterioară. Imbunătățit și în secolul următor, cuprindea un turn de locuință de origine medievală și un conac. Turnul, constituia locuința proprietarilor iar într-una dintre încăperile sale a văzut lumina zilei Gabriel, fiul lui Farkas Bethlen, viitorul principe al Transilvaniei.

Locul nașterii principelui a fost marcat prin așezarea unei plăci comemorative cu blazon și inscripție.

Aceasta este o fortificatie formata dintr-un val de pământ cu palisade ce au o latime la bază de circa 6–8 m și cu o înălțime de 2–2,5 m. Aceasta proteja partea superioară a dealului, platoul și terasele. Pe platou se află urmele a două turnuri-locuință construite la bază cu temelii de piatră și în partea superioară din cărămizi (chirpici).

O scară monumentală, din piatră fasonată, ducea la unul dintre aceste turnuri. Pe laturi era prevăzută cu jgheaburi pentru scurgerea apei, iar în față cu o poartă de lemn.

Cetatea de la Costești a fost reședința unora dintre regii geto-daci. Situată la intrarea în valea apei Grădiștea, centrul de la Costești a constituit principalul avantpost al capitalei dacice de la Grădiștea Muncelului.

A fost distrusă în timpul primului război daco-roman din 102 p. Chr. Refăcută și apoi definitiv distrusă și abandonată în anul 106 p. Chr., odată cu cucerirea Daciei de către romani.

Ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea castrului de la Bucium.

Biserica Rotonda din Geoagiu impresionează prin vechimea şi forma ei ciudată. A fost construită în secolele XI - XII, în vremea regelui  Ladislau I al Ungariei, fiind astfel considerată cea mai veche biserică medievală din ţară.

Legenda spune că bisericuţa, cu ziduri groase din cărămidă romană şi din piatră de râu, a fost opera unor cruciaţi care se întorceau din Ierusalim pe drumul roman care străbătea Valea Geoagiului.

Rotonda se află în curtea unei tabere de copii, administrată de Asociaţia Tinerilor Creştini din Transilvania. În  aceeaşi curte, la adăpostul unor bătrâni, turiştii descoperă o altă biserică medievală, veche din secolul al XVI-lea.

Biserica vecină a fost ridicată în stil gotic, din cărămidă şi pietre funerare romane, iar poarta de intrare în lăcaşul de cult reformat  este străjuită de statuetele a doi lei, vechi de aproape un mileniu. Cele două construcţii sunt deschise tot timpul, însă doar în biserica gotică mai au loc slujbe religioase.

Arboretumul Simeria este o rezervație naturală de tip dendrologic și peisagistic situată pe teritoriul orașului Simeria. Actuala rezervație a fost la origine un parc care împrejmuia Castelul Gyulay.

Parcul dendrologic Simeria cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și autohtone din România avand peste 2000 de taxoni, într-un ansamblu peisagistic deosebit. Rezervația se întinde pe o suprafață de 70 ha, clasându-se astfel pe locul 10 în Europa și pe locul 101 în lume.

Rezervația se află la periferia orașului Simeria, la 10 km est de municipiul Deva, iar accesul se face din DN 7, urmând strada 1 Decembrie până la capăt.

Biserica „Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din localitatea Densuș, județul Hunedoara fiind una dintre cele mai vechi biserici din România. A fost ridicată pe ruinele unei construcții din secolul IV d.Hr. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudică în secolele al XIV-lea - al XV-lea.

Intreaga construcție este acoperită cu plăci de piatră, iar majoritatea materialului său provine de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane.

Are o înfățișare ciudată care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească.

La marginea satului Gurasada, dăinuie de secole o bisericuţă, una din cele mai vechi şi interesante biserici ortodoxe transilvănene si anume Biserica Sfântul Arhanghel Mihail.

Se spune ca ar fi fost ridicată pe la mijlocul secolului al XIII-lea din piatră de râu şi piatră de carieră, legată cu mortar de var, după o tehnică pe care nu o mai ştie nimeni. Istoricii de artă o considera unică în zonă, un monument de arhitectură romanică în care apar şi elemente gotice. Unii presupun că a fost o capelă de curte de rit latin şi a devenit ortodoxă. Alţii presupun ca biserica a fost ridicată de cnezi locali din secolele X-XI.

În biserica din Gurasada există două straturi de pictura, primul păstrat parţial, o pictură medievală de la începutul secolului al XIV-lea, dar există şi o pictură din secolul al XVIII-lea.

Legenda Sfântului Maslu

Bătrânii povestesc despre o legendă în care se spune că în urma unor prădăciuni ale vrăjmaşilor, a scăpat cu viaţă o singură femeie. Ea jurase că, dacă va supravieţui, îi va face preoţi pe toţi cei şapte feciori ai ei. Mai târziu, aceştia s-au legat ca de „Schimbarea la faţă a Domnului”, care era ziua mamei lor, să vină la biserică şi să facă slujba Sfântului Maslu, împreună cu tot satul, lângă nişte goruni plantaţi de cneazul locului, când începuseră lucrările la biserică.

Străvechea rânduială s-a păstrat până in zi de astăzi, în ziua de sărbătoare, se adună sătenii din mai multe sate învecinate, iar slujba este ţinută tot de şapte preoţi la un loc însemnat cu un altar de piatră lângă trunchiul unui gorun bătrân.