Cetatea Ardeu (numită și „Cetățuia”) este situată pe un deal cu o altitudine de 450 m, în sudul satului Ardeu, județul Hunedoara. Cetatea dacică de la Ardeu este cel de al treilea șantier arheologic hunedorean de mare importanta din istoria antică.

Cetatea dacică de la Ardeu datează din secolul I î.Hr. și avea un rol strategic, fiind amplasată pe „drumul aurului”, în apropierea vechilor exploatări auro-argentifere din Munții Apuseni. În zonă au fost descoperite urmele unei fierării dacice, ale unui atelier de bijuterii și numeroase artefacte antice, printre care o statuie a zeului Mercur și obiecte decorative din bronz.

Șantierul de la „Ardeu – Cetățuie” este finanțat de Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și organizat în colaborare cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, prin aportul mai multor experți arheologi de la cele două instituții amintite. Debutul fortificației dacice poate fi plasat în prima parte a secolului I î.Hr., iar sfârșitul în timpul războaielor cu romanii, la începutul secolului al II-lea.

Pe Dealul Judelui și pe versantul sudic, au mai fost sondate locuințe aparținând unei așezări datând din perioada provinciei Dacia. Din secolul al IV-lea numărul pieselor este mai mare, însă pentru acest orizont cronologic nu au fost identificate complexe (după distrugere, romanii au preluat „locația” fortificată, folosind-o până la retragerea lor). De asemenea au fost descoperite o serie de materiale din metal și ceramică, ce pot fi datate în secolele X-XI, precum și altele, din secolele XV-XVI. Sursele documentare medievale nu fac referire la această cetate.

Cetatea de la Ilia a fost menționată in documente începând cu secolului al XV-lea. Proprietarii săi din secolul al XVI-lea au fost membrii familiei Dienesi.

Este fortificat cu un inel de apărare bastionar, iar după stingerea pe linie bărbătească a familiei proprietare, domeniul i-a revenit lui Farkas Bethlen de Iktár. El a fost cel care prin construirea Bastionului Roșu a închegat noua incintă. Acest bastion mai puțin expus a fost destinat de la bun început locuirii și decorat nu numai cu ancadramente sculptate din piatră, dar și cu o pictură decorativă exterioară. Imbunătățit și în secolul următor, cuprindea un turn de locuință de origine medievală și un conac. Turnul, constituia locuința proprietarilor iar într-una dintre încăperile sale a văzut lumina zilei Gabriel, fiul lui Farkas Bethlen, viitorul principe al Transilvaniei.

Locul nașterii principelui a fost marcat prin așezarea unei plăci comemorative cu blazon și inscripție.

Asezata la o inălțime submontană (832 m alt.) în zona Munților Orăștiei, pe teritoriul com. Boșorod (jud. Hunedoara). In aceasta zona a fost ridicată o cetate dacică datată la finele sec. 1 a. Chr. și în sec. 1 p. Chr.

Cetatea a fost prevăzută cu o dublă fortificație fiind ridicată din piatră si are formă patrulateră cu laturile de 102 x 45 m. Este prevăzută cu patru turnuri de apărare situate în colțurile incintei, iar un al cincelea fiind situat la mijlocul laturii de est a fortificației.

Muzeul Aurului din Brad a luat ființă în anul 1896 datorita unui geolog german care a strâns câteva piese găsite în minele din zonă. Prima consemnare a muzeului este din anul 1912 iar in urmatorii ani devine un punct de atracție pentru cei care călătoresc prin Munții Apuseni.

În cei peste 100 de ani de existență, muzeul a adunat peste 2.000 de exponate cu aur masiv din zăcămintele patrulaterului aurifer al Munților Metaliferi, dar și minerale din România și din străinătate.

Muzeul este unic în felul lui deoarece adăpostește unele dintre cele mai spectaculoase exponate din aur nativ cum ar fi: steagul dacilor, șopârlele din aur și un cristal pentagonal, unic în lume, niciunul dintre exponate nu a fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier.

Muzeul se află în centrul municipiului Brad.

Colectia poate fi vizitată zilnic între orele 9,00 și 17,00.

Tarifele sunt următoarele:

-15 lei pentru adulți

-10 lei pentru pensionari, studenți şi elevi de peste 14 ani

-5 lei pentru copii sub 14 ani

Cheile Glodului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic, floristic și peisagistic).

Situate în partea de nord-est a județului, Cheile Glodului sunt împărțite administrativ între două județe: Alba și Hunedoara. Valea Ardeului, după ce izvorăște la nord de satul Nădăștia, din comuna Almașu Mare, curge traversând mai multe sate până ce la sud-vest de satul Glod întâlnește calcarele pe care, cu hotărâre le străbate, tăind puțin câte puțin, de multe mii de ani. Pe culoarul strâmt săpat printre pereții înalți, apa dăltuiește în piatră clipă de clipă, modificând cu fiecare strop nivelul, aspectul și amploarea văii. Ajuns aproape de limita între județe, lichidul viu a modelat adevărate vâltori prin care se strecoară, și parcă fierbe atunci când se aruncă la vale, în rotocoale și vârtejuri acrobatice. Cei care se vor încumeta să străbată aceste locuri se vor simți precum într-o amenajare modernă pentru scaldă și relaxare.

Printre stânci și în pădure, numeroase specii de păsări, mamifere și reptile stăpânesc această mică sălbăticie. Cerbul, ciuta, mistrețul, bursucul sau vulpea sunt prezențe obișnuite. Acvila de stâncă, șoimii și corbii domină înalturile, iar prin crăpături și peste stânci, reptile: șerpi sau șopârle se simt în largul lor.

Mai în aval, ea curge udând poalele „Raiului”, apoi ocolește Cetățuia de la Ardeu, coboară spre satul Bozeș și mai apoi, unindu-se cu Valea Balșei, călătoresc împreună până se vor vărsa în Mureș.

La marginea satului Gurasada, dăinuie de secole o bisericuţă, una din cele mai vechi şi interesante biserici ortodoxe transilvănene si anume Biserica Sfântul Arhanghel Mihail.

Se spune ca ar fi fost ridicată pe la mijlocul secolului al XIII-lea din piatră de râu şi piatră de carieră, legată cu mortar de var, după o tehnică pe care nu o mai ştie nimeni. Istoricii de artă o considera unică în zonă, un monument de arhitectură romanică în care apar şi elemente gotice. Unii presupun că a fost o capelă de curte de rit latin şi a devenit ortodoxă. Alţii presupun ca biserica a fost ridicată de cnezi locali din secolele X-XI.

În biserica din Gurasada există două straturi de pictura, primul păstrat parţial, o pictură medievală de la începutul secolului al XIV-lea, dar există şi o pictură din secolul al XVIII-lea.

Legenda Sfântului Maslu

Bătrânii povestesc despre o legendă în care se spune că în urma unor prădăciuni ale vrăjmaşilor, a scăpat cu viaţă o singură femeie. Ea jurase că, dacă va supravieţui, îi va face preoţi pe toţi cei şapte feciori ai ei. Mai târziu, aceştia s-au legat ca de „Schimbarea la faţă a Domnului”, care era ziua mamei lor, să vină la biserică şi să facă slujba Sfântului Maslu, împreună cu tot satul, lângă nişte goruni plantaţi de cneazul locului, când începuseră lucrările la biserică.

Străvechea rânduială s-a păstrat până in zi de astăzi, în ziua de sărbătoare, se adună sătenii din mai multe sate învecinate, iar slujba este ţinută tot de şapte preoţi la un loc însemnat cu un altar de piatră lângă trunchiul unui gorun bătrân.

Peştera Cioclovina a fost formată în apropierea localităţii cu acelaşi nume din comuna hunedoreană Boşorod, la izvoarele Văii Luncanilor. Peştera a fost săpată în munţi de pârâul Ponorici şi este formată, de fapt, din două caverne: caverna uscată şi caverna cu apă. Turiştii pot admira doar peştera uscată, în timp ce caverna cu apă este accesibilă doar pentru specialiştii în speologie. Peştera este una cu totul deosebită mai ales pentru că aici se află cel mai mare monocristal din România, ce măsoară 113 centimetri.

In Peştera Cioclovina natura a creat o lume subterană misterioasă. Aici pot fi admirate diferite formaţiuni specifice peşterilor, printre care se remarcă mărgelele de chihlimbar.

Aici a fost descoperit cel mai vechi craniu de Homo Sapiens Fosilis din ţara noastră, depozite de guano, dar şi un nou mineral fosfatic, Ardealitul. Peştera Cioclovina are o lungime de peste 2.000 de metri.

Ca sa ajungi la aceasta pestera trebuie sa calatoresti spre satul Cioclovina. De aici mai ai de parcurs vreo 6 km fie cu maşina sau fie pe jos şi astfel poti admira peisajele sălbatice.

Biserica medievala din secolul al XIII-lea care în perioada reformei din Transilvania a devenit biserică reformată. Prima modificare semnificativă a avut loc probabil la sfârşitul secolului al XIV-lea când în locul corului romanic s-a construit un cor gotic poligonal, lăţimea acestuia fiind identică cu lăţimea bisericii. Biserica este situată pe o “insula” care făcea parte integrantă din piaţa Felszeg, fiind aşezată longitudinal cu faţada dominată de turnul clopotniţă, ale cărui colţuri sunt marcate cu desene încrustate cu cărămidă roşie. În partea de jos a turnului se află poarta neoromană. La intrare putem observa motive florale şi geometrice de factură secession.

Turnul este acoperit cu un coif înalt, aşezat între două turnuri mai mici. Între turnuri se află un zid mai scund, al cărui singur element este o fereastră.

Dintre mobilierul bisericii se distinge orga decorată cu elemente caracteristice limbajului neoroman, cum ar fi motivul arcadelor cu închidere semicirculară şi şi cel al rozasei.

În interiorul bisericii putem regăsi mai multe fragmente provenind din vechea biserică, acestea fiind încastrate în perete. În partea nordică se află piatra funerară a lui Sándor András Tordai. Vizavi, pe partea opusă, într-o prezentare asemănătoare se poate vedea piatra funerară a lui Zsófia Sulyok. O altă piatră funerară din vechea biserică, cea a lui Katalin Bajomi este încastrată în peretele estic.