Muzeul Aurului din Brad a luat ființă în anul 1896 datorita unui geolog german care a strâns câteva piese găsite în minele din zonă. Prima consemnare a muzeului este din anul 1912 iar in urmatorii ani devine un punct de atracție pentru cei care călătoresc prin Munții Apuseni.
În cei peste 100 de ani de existență, muzeul a adunat peste 2.000 de exponate cu aur masiv din zăcămintele patrulaterului aurifer al Munților Metaliferi, dar și minerale din România și din străinătate.
Muzeul este unic în felul lui deoarece adăpostește unele dintre cele mai spectaculoase exponate din aur nativ cum ar fi: steagul dacilor, șopârlele din aur și un cristal pentagonal, unic în lume, niciunul dintre exponate nu a fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier.
Muzeul se află în centrul municipiului Brad.
Colectia poate fi vizitată zilnic între orele 9,00 și 17,00.
Tarifele sunt următoarele:
-15 lei pentru adulți
-10 lei pentru pensionari, studenți şi elevi de peste 14 ani
-5 lei pentru copii sub 14 ani
Capitala regatului dac, construită probabil la mijlocul secolului I î. Hr.
Cuprindea în perimetrul său cetatea, zona sacră și așezarea civilă. Zidurile cetatii sunt ridicate în tehnica "murus Dacicus" si înconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectând configurația terenului. După cucerirea de catre romani, acestia au reamenjat cetatea fără a respecta însă traseul zidurilor dacice sau tehnica de construcție a acestora.
La 100 m est de cetate amplasate pe două terase se afla zona sacra la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar iar calea de acces se termina cu o piațetă. Aici au fost amplasate sanctuare de plan rectangular și circular din piatră de calcar si din andezit.
Așezarea civilă formată din cartierele de est și de vest, se întindea pe câteva zeci de terase si constituie cel mai amplu complex de locuire dacică documentat până în prezent. Aici au fost gasite grupuri de locuințe, ateliere meșteșugărești, depozite, hambare, instalații de captare și distribuire a apei potabile.
Într-una din aceste locuințe a fost descoperit celebrul vas ceramic cu ștampila "DECEBALUS PER SCORILO".
PRET BILET:
5,00 lei - copii, elevi, studenti si pensionari
15,00 lei - adulti
Unul dintre cele mai frumoase sate din Hunedoara este Sâcărâmb. Povestea aşezării este legată de zăcămintele importante de aur descoperite în urmă cu două secole şi jumătate, care au atras în aceste locuri familii din toate colţurile lumii.
Satul Săcărâmbul impresionează prin peisajele de care este înconjurat, clădirile vechi şi istoria locului.
Se dezvăluie turiştilor ca un loc fascinant, situat într-o zonă izolată de munţi şi de păduri, nu departe de municipiul Deva, la capătul unui urcuş de aproape zece kilometri.
Despre Săcărâmb, istoricii spun că în secolele trecute a fost unul dintre cele mai căutate locuri de către europenii cuprinşi de febra aurului.
„Aurul din Nagyag (Săcărâmb) nu este obţinut prin spălări, ci din vene (filoane).
În împrejurimile Săcărâmbului, au fost descoperite în anul 1860, un vas conţinând monede de aur şi un lanţ de bronz. Monedele sunt republicane romane, cunoscute a fi întrebuinţate în relaţiile de schimb de către daci înainte de cucerirea romană.
Până în secolul XX, Săcărâmbul devenise un orăşel minier, cu o populaţie în care se amestecau urmaşi ai străinilor şi românilor stabiliţi aici pentru a lucra ca „băieşi”.
Aceasta este o fortificatie formata dintr-un val de pământ cu palisade ce au o latime la bază de circa 6–8 m și cu o înălțime de 2–2,5 m. Aceasta proteja partea superioară a dealului, platoul și terasele. Pe platou se află urmele a două turnuri-locuință construite la bază cu temelii de piatră și în partea superioară din cărămizi (chirpici).
O scară monumentală, din piatră fasonată, ducea la unul dintre aceste turnuri. Pe laturi era prevăzută cu jgheaburi pentru scurgerea apei, iar în față cu o poartă de lemn.
Cetatea de la Costești a fost reședința unora dintre regii geto-daci. Situată la intrarea în valea apei Grădiștea, centrul de la Costești a constituit principalul avantpost al capitalei dacice de la Grădiștea Muncelului.
A fost distrusă în timpul primului război daco-roman din 102 p. Chr. Refăcută și apoi definitiv distrusă și abandonată în anul 106 p. Chr., odată cu cucerirea Daciei de către romani.
Ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea castrului de la Bucium.
Biserica medievala din secolul al XIII-lea care în perioada reformei din Transilvania a devenit biserică reformată. Prima modificare semnificativă a avut loc probabil la sfârşitul secolului al XIV-lea când în locul corului romanic s-a construit un cor gotic poligonal, lăţimea acestuia fiind identică cu lăţimea bisericii. Biserica este situată pe o “insula” care făcea parte integrantă din piaţa Felszeg, fiind aşezată longitudinal cu faţada dominată de turnul clopotniţă, ale cărui colţuri sunt marcate cu desene încrustate cu cărămidă roşie. În partea de jos a turnului se află poarta neoromană. La intrare putem observa motive florale şi geometrice de factură secession.
Turnul este acoperit cu un coif înalt, aşezat între două turnuri mai mici. Între turnuri se află un zid mai scund, al cărui singur element este o fereastră.
Dintre mobilierul bisericii se distinge orga decorată cu elemente caracteristice limbajului neoroman, cum ar fi motivul arcadelor cu închidere semicirculară şi şi cel al rozasei.
În interiorul bisericii putem regăsi mai multe fragmente provenind din vechea biserică, acestea fiind încastrate în perete. În partea nordică se află piatra funerară a lui Sándor András Tordai. Vizavi, pe partea opusă, într-o prezentare asemănătoare se poate vedea piatra funerară a lui Zsófia Sulyok. O altă piatră funerară din vechea biserică, cea a lui Katalin Bajomi este încastrată în peretele estic.
Cheile Glodului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic, floristic și peisagistic).
Situate în partea de nord-est a județului, Cheile Glodului sunt împărțite administrativ între două județe: Alba și Hunedoara. Valea Ardeului, după ce izvorăște la nord de satul Nădăștia, din comuna Almașu Mare, curge traversând mai multe sate până ce la sud-vest de satul Glod întâlnește calcarele pe care, cu hotărâre le străbate, tăind puțin câte puțin, de multe mii de ani. Pe culoarul strâmt săpat printre pereții înalți, apa dăltuiește în piatră clipă de clipă, modificând cu fiecare strop nivelul, aspectul și amploarea văii. Ajuns aproape de limita între județe, lichidul viu a modelat adevărate vâltori prin care se strecoară, și parcă fierbe atunci când se aruncă la vale, în rotocoale și vârtejuri acrobatice. Cei care se vor încumeta să străbată aceste locuri se vor simți precum într-o amenajare modernă pentru scaldă și relaxare.
Printre stânci și în pădure, numeroase specii de păsări, mamifere și reptile stăpânesc această mică sălbăticie. Cerbul, ciuta, mistrețul, bursucul sau vulpea sunt prezențe obișnuite. Acvila de stâncă, șoimii și corbii domină înalturile, iar prin crăpături și peste stânci, reptile: șerpi sau șopârle se simt în largul lor.
Mai în aval, ea curge udând poalele „Raiului”, apoi ocolește Cetățuia de la Ardeu, coboară spre satul Bozeș și mai apoi, unindu-se cu Valea Balșei, călătoresc împreună până se vor vărsa în Mureș.
Asezata la o inălțime submontană (832 m alt.) în zona Munților Orăștiei, pe teritoriul com. Boșorod (jud. Hunedoara). In aceasta zona a fost ridicată o cetate dacică datată la finele sec. 1 a. Chr. și în sec. 1 p. Chr.
Cetatea a fost prevăzută cu o dublă fortificație fiind ridicată din piatră si are formă patrulateră cu laturile de 102 x 45 m. Este prevăzută cu patru turnuri de apărare situate în colțurile incintei, iar un al cincelea fiind situat la mijlocul laturii de est a fortificației.
Grădina Zoologică Hunedoara este situată pe Strada Pădurii fiind amplasată la limita ariei protejate „Pădurea Chizid”.
Grădina Zoologică se întinde pe o suprafață de 29.000 mp si funcționează ca expoziție permanentă în aer liber cuprinzand păsări, mamifere și reptile.
La Grădina Zoologică Hunedoara puteți vedea 140 de exemplare, cum ar fi: urs brun carpatin, lup, vulpe, leu, tigru, asin, găină domestică, porumbei, broască ţestoasă acvatica, iepuri de casă, cobai, corb, ponei, pavian, ratoni, fazani chinezesti, căprior, păuni.
Tarife:
- 2,00 lei - elevi studenti
- 3,00 lei - pensionari
- 5,00 lei - adulti
- 10,00 lei - familii ( 2 adulti si 1 sau 2 copii)
- 1,00 leu/persoana pentru grup de elevi, studenti mai mare de 30 persoane
- 2,00 lei/persoana pentru grup pensionari mai mare de 30 persoane
- 3,00 lei/persoana pentru grup adulti mai mare de 30 persoane
- 3,00 lei - pentru fotografiere
- 5,00 lei - pentru filmare 5 lei
Cetatea Mălăiești este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Mălăiești, comuna Sălașu de Sus. Aceasta este o cetate cu donjon și incintă inelară din piatră la care au fost adugate ulterior 4 turnuri poligonale.
Faza a I-a de constructie are loc in primele două decenii ale sec. XIV consturindu-se un donjon înconjurat de incintă din piatră.
Faza a II-a a adus modificari ale donjonului si incintei, acestea fiind supraînălțate.
Faza a III-a de constructie se desfasoara în jur de anul 1588 cand au fost adăugate cele 4 turnuri poligonale.
Cetatea a fost abandonată în secolul XVII de catre locuitorii acelor vremuri.
TAXE DE VIZITARE:
- 5,00 lei/persoana adulta;
- 4,00 lei/persoana pentru grupuri de minim 10 persoane;
- 4,00 lei/copil;