Cetatea Deva este un monument istoric cu arhitectură laică construită in mijlocul secolului al XIII-lea pe un con vulcanic cu altitudinea de circa 370 m.

Poziția strategică a facut ca aceasta sa păzeasca secole de-a rândul ieșirea și intrarea în Transilvania pe valea Mureșului din înălțimea care domina orașul Deva.

In jurul cetatii s-au descoperit urme de locuire din neolitic și din epoca bronzului,  iar prezența unor blocuri de piatră cioplită avand tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămășițele unei fortificații dacice.

Cetatea este distrusă în mare parte in dimineața zilei de 13 august 1849 cand magazia cu praf de pușcă a fortăreței explodează iar  latura de est a cetății a fost daramata.

Cetatea a fost reconstruita aproape in totalitate si ofera o priveliste minunata asupra orasului Deva si imprejurimile acestuia.

PREŢURI ACCES
Bilet adulţi dus-întors - 20,00 lei
Bilet copii, elevi, studenţi, pensionari dus-întors (in baza actelor doveditoare: carnet de elev sau student vizat pe anul in curs, cupon de pensie) - 10,00 lei
Veteranii de război, persoanele cu handicap cu insotitor, copiii instituţionalizaţi si copiii cu varsta sub 3 ani (in baza actelor doveditoare) - 0,00 lei (gratuit)
Pentru grupurile organizate cu un numar mai mare de 15 persoane, insotitorul de grup, sau dupa caz, organizatorul este scutit de plata tarifelor mentionate mai sus
IMPORTANT!

1 mai - 30 septembrie
Ultima urcare cu telecabina - ora 20.30
Ultima coborâre cu telecabina - ora 20.50
Ultima intrare pe Poarta 1 - ora 20.30. Poarta 1 se închide la ora 21.00

1 octombrie - 30 aprilie
Ultima urcare cu telecabina - ora 19.30
Ultima coborâre cu telecabina - ora 19.50
Ultima intrare pe Poarta 1 - ora 19.30. Poarta 1 se închide la ora 20.00

Cetatea Ardeu (numită și „Cetățuia”) este situată pe un deal cu o altitudine de 450 m, în sudul satului Ardeu, județul Hunedoara. Cetatea dacică de la Ardeu este cel de al treilea șantier arheologic hunedorean de mare importanta din istoria antică.

Cetatea dacică de la Ardeu datează din secolul I î.Hr. și avea un rol strategic, fiind amplasată pe „drumul aurului”, în apropierea vechilor exploatări auro-argentifere din Munții Apuseni. În zonă au fost descoperite urmele unei fierării dacice, ale unui atelier de bijuterii și numeroase artefacte antice, printre care o statuie a zeului Mercur și obiecte decorative din bronz.

Șantierul de la „Ardeu – Cetățuie” este finanțat de Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și organizat în colaborare cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, prin aportul mai multor experți arheologi de la cele două instituții amintite. Debutul fortificației dacice poate fi plasat în prima parte a secolului I î.Hr., iar sfârșitul în timpul războaielor cu romanii, la începutul secolului al II-lea.

Pe Dealul Judelui și pe versantul sudic, au mai fost sondate locuințe aparținând unei așezări datând din perioada provinciei Dacia. Din secolul al IV-lea numărul pieselor este mai mare, însă pentru acest orizont cronologic nu au fost identificate complexe (după distrugere, romanii au preluat „locația” fortificată, folosind-o până la retragerea lor). De asemenea au fost descoperite o serie de materiale din metal și ceramică, ce pot fi datate în secolele X-XI, precum și altele, din secolele XV-XVI. Sursele documentare medievale nu fac referire la această cetate.

Arboretumul Simeria este o rezervație naturală de tip dendrologic și peisagistic situată pe teritoriul orașului Simeria. Actuala rezervație a fost la origine un parc care împrejmuia Castelul Gyulay.

Parcul dendrologic Simeria cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și autohtone din România avand peste 2000 de taxoni, într-un ansamblu peisagistic deosebit. Rezervația se întinde pe o suprafață de 70 ha, clasându-se astfel pe locul 10 în Europa și pe locul 101 în lume.

Rezervația se află la periferia orașului Simeria, la 10 km est de municipiul Deva, iar accesul se face din DN 7, urmând strada 1 Decembrie până la capăt.

În parcul nostru dorim să reînviem bucuria vacanțelor la bunici.

Casa muzeu, construită în 1918, vă așteaptă cu amintirea vremurilor străbune.

În curte, pe lângă locurile de joacă în aer liber, puteți hrăni și mângâia animalele din ogradă, puteți alerga desculți prin iarbă!

Vă așteptăm să ne bucurăm împreună de ciripitul păsărilor și aerul de la țară!

Copiii trebuie să fie însoțiți de un adult pe toată durata vizitei, copiii nu se pot lăsa singuri sau nesupravegheați.

Muzeul Aurului din Brad a luat ființă în anul 1896 datorita unui geolog german care a strâns câteva piese găsite în minele din zonă. Prima consemnare a muzeului este din anul 1912 iar in urmatorii ani devine un punct de atracție pentru cei care călătoresc prin Munții Apuseni.

În cei peste 100 de ani de existență, muzeul a adunat peste 2.000 de exponate cu aur masiv din zăcămintele patrulaterului aurifer al Munților Metaliferi, dar și minerale din România și din străinătate.

Muzeul este unic în felul lui deoarece adăpostește unele dintre cele mai spectaculoase exponate din aur nativ cum ar fi: steagul dacilor, șopârlele din aur și un cristal pentagonal, unic în lume, niciunul dintre exponate nu a fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier.

Muzeul se află în centrul municipiului Brad.

Colectia poate fi vizitată zilnic între orele 9,00 și 17,00.

Tarifele sunt următoarele:

-15 lei pentru adulți

-10 lei pentru pensionari, studenți şi elevi de peste 14 ani

-5 lei pentru copii sub 14 ani

Rezervația naturală „Cheile Mazii (Madei)” se întinde pe o suprafaţă de 10 ha și are o lungime de 3 km, fiind situată în bazinul Văii Geoagiului, din judeţul Hunedoara.

Mada este un sat împrăştiat pe colinele situate undeva dincolo de Geoagiu, la poalele Metaliferilor, se poate lăuda cu una dintre cele mai frumoase zone din judeţul Hunedoara şi chiar din România: cheile săpate în stâncă de apa Balşei. Sătenii le spun simplu „Cheile Mazii”.

Pe chei se poate merge doar vara, în perioade care nu au fost precedate de ploi puternice. Asta pentru că se merge aproape numai prin apă, iar în unele locuri, chiar şi în perioadele de secetă, apa trece de un metru şi jumătate ca adâncime. În stânga şi-n dreapta avem doi pereţi din calcar, înalţi de peste 300 de metri, străpunşi de râul Balşei. Imensitatea de stâncă te face să te simţi şi mai mic decât eşti, pentru că are 100 de metri la bază şi cel puţin vreo 60 înălţime şi e doar stâncă, spălată de apă de milioane de ani încoace.

În unele locuri, apa, de o limpezime rar întâlnită, se adună liniştită lângă câte-un perete de piatră, formând un mic lac în care sunt uşor de observat câte un păstrăv, un clean sau un rac zbătându-se să mai supravieţuiască o zi.

Ca să ajungi la Cheile Măzii trebuie să iei drumul spre staţiunea balneoclimaterică Geoagiu Băi, dar nu urci dealul, ci o iei la dreapta spre Balşa. După câţiva kilometri, din şoseaua asfaltată apuci pe drumul îngust de ţară, care o ia spre satul Mada.

Cetatea Mălăiești este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Mălăiești, comuna Sălașu de Sus. Aceasta este o cetate cu donjon și incintă inelară din piatră la care au fost adugate ulterior 4 turnuri poligonale.

Faza a I-a de constructie are loc in primele două decenii ale sec. XIV consturindu-se un donjon înconjurat de incintă din piatră.

Faza a II-a a adus modificari ale donjonului si incintei,  acestea fiind supraînălțate.

Faza a III-a de constructie se desfasoara în jur de anul 1588 cand au fost adăugate cele 4 turnuri poligonale.

Cetatea a fost abandonată în secolul XVII de catre locuitorii acelor vremuri.

TAXE DE VIZITARE:
- 5,00 lei/persoana adulta;
- 4,00 lei/persoana pentru grupuri de minim 10 persoane;
- 4,00 lei/copil;

“LIMITA ESTE CERUL” (Cervantes)

Aurel Vlaicu a fost un inginer  român, inventator și pionier al aviației românești mondiale. Fiul lui Dumitru şi al Anei Vlaicu, o familie cu stare materială bună care şi-a permis să-și susţină cu mari sacrificii fiul, la diferite şcoli. Înclinaţiile deosebite spre tehnică îl determină să se orienteze spre o facultate cu acest profil, Şcoala Politehnică din München, unde figurează că a frecventat cursurile începând din anul 1903 până în 1908.

Vlaicu nu a crezut nici măcar o clipă că ,,limita este cerul” după cum spunea Cervantes, devenind inginer el se dedică cu pasiune studierii problemelor zborului. Primul său succes, l-a constituit ridicarea de la sol a planorului proiectat şi construit după planurile proprii în anul 1909.

Convins că la Bucureşti va găsi alte posibilităţi de realizare a proiectelor sale, ,Aurel Vlaicu trece munţii şi, susţinut de o serie de personalităţi, reuşeşte să construiască aparatul de zbor „Vlaicu I”, o realizare  remarcabilă prin simplitatea ei. Cu acest avion Aurel Vlaicu a reuşit în 17 iunie 1910, să decoleze de pe câmpul Cotrocenilor, de la prima sa încercare.

Se stinge din viaţă  în anul 1913, prăbușindu-se în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu avionul său, ,,Vlaicu II”.

În cinstea lui, comuna în care s-a născut, azi, se numește Aurel Vlaicu.