Cetatea Deva este un monument istoric cu arhitectură laică construită in mijlocul secolului al XIII-lea pe un con vulcanic cu altitudinea de circa 370 m.
Poziția strategică a facut ca aceasta sa păzeasca secole de-a rândul ieșirea și intrarea în Transilvania pe valea Mureșului din înălțimea care domina orașul Deva.
In jurul cetatii s-au descoperit urme de locuire din neolitic și din epoca bronzului, iar prezența unor blocuri de piatră cioplită avand tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămășițele unei fortificații dacice.
Cetatea este distrusă în mare parte in dimineața zilei de 13 august 1849 cand magazia cu praf de pușcă a fortăreței explodează iar latura de est a cetății a fost daramata.
Cetatea a fost reconstruita aproape in totalitate si ofera o priveliste minunata asupra orasului Deva si imprejurimile acestuia.
PREŢURI ACCES
Bilet adulţi dus-întors - 20,00 lei
Bilet copii, elevi, studenţi, pensionari dus-întors (in baza actelor doveditoare: carnet de elev sau student vizat pe anul in curs, cupon de pensie) - 10,00 lei
Veteranii de război, persoanele cu handicap cu insotitor, copiii instituţionalizaţi si copiii cu varsta sub 3 ani (in baza actelor doveditoare) - 0,00 lei (gratuit)
Pentru grupurile organizate cu un numar mai mare de 15 persoane, insotitorul de grup, sau dupa caz, organizatorul este scutit de plata tarifelor mentionate mai sus
IMPORTANT!
1 mai - 30 septembrie
Ultima urcare cu telecabina - ora 20.30
Ultima coborâre cu telecabina - ora 20.50
Ultima intrare pe Poarta 1 - ora 20.30. Poarta 1 se închide la ora 21.00
1 octombrie - 30 aprilie
Ultima urcare cu telecabina - ora 19.30
Ultima coborâre cu telecabina - ora 19.50
Ultima intrare pe Poarta 1 - ora 19.30. Poarta 1 se închide la ora 20.00
Pasiunea de o viață pentru universul tăcut și misterios al pietrelor l-a însuflețit pe dl. Petru Toda să deschidă un muzeu în care să ne înfățișeze cea mai strălucitoare, fascinantă și creativă parte a lumii telurice. Vorbim despre Muzeul Mineral Toda, pe care îl găsești la Crișcior, lângă orașul Brad.
O vizită în acest loc îți va deschide poarta către povești care se spun fără cuvinte și care au stat ascunse sute de milioane de ani sub scoarța de nepătruns a pământului. Forme abstracte, modele geometrice, contururi dantelate sau piramidale, texturi amigdaloide sau spongioase, sclipiri translucide sau opace, culori efervescente și radiante înnobilate de lumină, toate îți vor țintui privirea asupra superbelor mineralelor aduse la viață prin șlefuire și mai apoi expuse în vitrinele muzeului. Majoritatea pieselor expuse provin din zona Țării Zarandului și a Apusenilor, toate fiind descoperite și prelucrate de proprietarul muzeului. Într-una din săli este deschisă și o mică expoziție cu vânzare de bijuterii și alte obiecte decorative.
Text: Produs de Hunedoara
Intrarea este gratuita!
Muzeul Aurului din Brad a luat ființă în anul 1896 datorita unui geolog german care a strâns câteva piese găsite în minele din zonă. Prima consemnare a muzeului este din anul 1912 iar in urmatorii ani devine un punct de atracție pentru cei care călătoresc prin Munții Apuseni.
În cei peste 100 de ani de existență, muzeul a adunat peste 2.000 de exponate cu aur masiv din zăcămintele patrulaterului aurifer al Munților Metaliferi, dar și minerale din România și din străinătate.
Muzeul este unic în felul lui deoarece adăpostește unele dintre cele mai spectaculoase exponate din aur nativ cum ar fi: steagul dacilor, șopârlele din aur și un cristal pentagonal, unic în lume, niciunul dintre exponate nu a fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier.
Muzeul se află în centrul municipiului Brad.
Colectia poate fi vizitată zilnic între orele 9,00 și 17,00.
Tarifele sunt următoarele:
-15 lei pentru adulți
-10 lei pentru pensionari, studenți şi elevi de peste 14 ani
-5 lei pentru copii sub 14 ani
“Magna Curia” provine din limba latină, in traducere “Curtea Mare” sau mai fiind cunscut sub numele de “Castelul Bethlen” si se situează la poalele dealului cetații lângă parcul orașului Deva. Este cea mai veche clădire monument istoric din Deva.
In interiorul acestuia activeaza “Muzeul Civilizației Dacice și Romane” care este organizat în trei secții: istorie, științele naturii și artă.
Muzeul fiind în posesia unor bunuri culturale clasate în tezaurul patrimoniului cultural național.
Cheile Glodului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic, floristic și peisagistic).
Situate în partea de nord-est a județului, Cheile Glodului sunt împărțite administrativ între două județe: Alba și Hunedoara. Valea Ardeului, după ce izvorăște la nord de satul Nădăștia, din comuna Almașu Mare, curge traversând mai multe sate până ce la sud-vest de satul Glod întâlnește calcarele pe care, cu hotărâre le străbate, tăind puțin câte puțin, de multe mii de ani. Pe culoarul strâmt săpat printre pereții înalți, apa dăltuiește în piatră clipă de clipă, modificând cu fiecare strop nivelul, aspectul și amploarea văii. Ajuns aproape de limita între județe, lichidul viu a modelat adevărate vâltori prin care se strecoară, și parcă fierbe atunci când se aruncă la vale, în rotocoale și vârtejuri acrobatice. Cei care se vor încumeta să străbată aceste locuri se vor simți precum într-o amenajare modernă pentru scaldă și relaxare.
Printre stânci și în pădure, numeroase specii de păsări, mamifere și reptile stăpânesc această mică sălbăticie. Cerbul, ciuta, mistrețul, bursucul sau vulpea sunt prezențe obișnuite. Acvila de stâncă, șoimii și corbii domină înalturile, iar prin crăpături și peste stânci, reptile: șerpi sau șopârle se simt în largul lor.
Mai în aval, ea curge udând poalele „Raiului”, apoi ocolește Cetățuia de la Ardeu, coboară spre satul Bozeș și mai apoi, unindu-se cu Valea Balșei, călătoresc împreună până se vor vărsa în Mureș.
I Giardini di Zoe - Gradinile Banpotoc
Cu greu vei putea crede că ești în România și nu într-o grădină elegantă din Toscana! Și va trebui să mă crezi pe cuvânt, această bucățică de paradis se află în satul Banpotoc de lângă Deva. O vizită aici te deconectează cu totul, căci te transportă fără voia ta în alte locuri și timpuri, în grădina vreunui prinț de Medici, parcă așteptând să apară pe nesimțite ca să cizeleze vreo fântână un tânăr sculptor italian cu un viitor promițător. Bine ai venit la Villa Vinci – I Giardini di Zoe, cu siguranță cel mai italienesc loc din întreaga Românie!
„I giardini di Zoe” este locul din judeţ cel mai aproape de spaţiile aristocrate ale Europei. Copaci şi garduri vii atent îngrijite mărginesc drumuri curate de piatră, gazonul moale întinde covoare, iar fântâni elegante de piatră umplu aerul de prospeţime şi stropi argintii.
Iscate dintre miile de bulgări de trandafiri, coloanele verzi ale coniferelor sprijină bolta azurie a cerului de iunie. Pe deal, piatra caldă a travertinului urcă treptele către raiul de flori.
Coroanele purpurii ale corcoduşilor ornamentali pun accente dramatice grădinii şi se potrivesc minunat între voioşia florilor şi seriozitatea pietrei vulcanice.
„I giardini di Zoe” este proprietatea unui italian îndrăgostit de grădinărit. După mai bine de un deceniu de amenajări, bărbatul a reuşit să aducă o parte din Italia în sătucul hunedorean.
Cine ajunge aici este fermecat de la prima privire. Nu este un loc unde să o iei la goană chiuind sau să te rostogoleşti pe iarba perfect tăiată.
Este un loc unde poţi savura o plimbare, chiar şi desculţ, unde te poţi opri pentru o discuţie elegantă sau poţi rămâne la o cafea sau limonadă cu propriul suflet.
Grădina aristocrată inspiră eleganţă şi este de un bun gust desăvârşit. Proprietatea lui Giovanni Salvatelli de la Banpotoc este un imens puzzele înflorat: „A luat naştere ca şi un joc şi s-a jucat în fiecare zi. Şi-a dorit să rămână ceva generaţiilor următoare, inclusiv nepoatei lui care are 6 ani, motiv pentru care a numit această proprietate „I giardini di Zoe”, explică administratorul Ramona Morar.
Proprietarul vine din Italia, din zona Ancona, regiunea Marche, undeva în centrul Italiei, o zonă cu dealuri care are ceva din celebrul farmec al Toscanei. „El a adus în România o parte din această regiune deluroasă. Sunt plante adaptate climei de aici.
Sursa de informatii : igiardinidizoe.ro , designedtotravel.ro , replicahd.ro , Laura Oana , Facbook , google photo,
Biserica Rotonda din Geoagiu impresionează prin vechimea şi forma ei ciudată. A fost construită în secolele XI - XII, în vremea regelui Ladislau I al Ungariei, fiind astfel considerată cea mai veche biserică medievală din ţară.
Legenda spune că bisericuţa, cu ziduri groase din cărămidă romană şi din piatră de râu, a fost opera unor cruciaţi care se întorceau din Ierusalim pe drumul roman care străbătea Valea Geoagiului.
Rotonda se află în curtea unei tabere de copii, administrată de Asociaţia Tinerilor Creştini din Transilvania. În aceeaşi curte, la adăpostul unor bătrâni, turiştii descoperă o altă biserică medievală, veche din secolul al XVI-lea.
Biserica vecină a fost ridicată în stil gotic, din cărămidă şi pietre funerare romane, iar poarta de intrare în lăcaşul de cult reformat este străjuită de statuetele a doi lei, vechi de aproape un mileniu. Cele două construcţii sunt deschise tot timpul, însă doar în biserica gotică mai au loc slujbe religioase.
Curechiu este un sat în comuna Bucureșci din județul Hunedoara. Aici a izbucnit la 1 noiembrie 1784, Răscoala condusă de Horia Cloșca și Crișan.
In vecinatatea localitatii se gaseste si Cascada Curechiu. Un loc minunat pentru iubitorii de drumetii si nu numai.
Fotograf: Lucian Ignat
Biserica „Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din localitatea Densuș, județul Hunedoara fiind una dintre cele mai vechi biserici din România. A fost ridicată pe ruinele unei construcții din secolul IV d.Hr. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudică în secolele al XIV-lea - al XV-lea.
Intreaga construcție este acoperită cu plăci de piatră, iar majoritatea materialului său provine de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane.
Are o înfățișare ciudată care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească.