La marginea satului Gurasada, dăinuie de secole o bisericuţă, una din cele mai vechi şi interesante biserici ortodoxe transilvănene si anume Biserica Sfântul Arhanghel Mihail.
Se spune ca ar fi fost ridicată pe la mijlocul secolului al XIII-lea din piatră de râu şi piatră de carieră, legată cu mortar de var, după o tehnică pe care nu o mai ştie nimeni. Istoricii de artă o considera unică în zonă, un monument de arhitectură romanică în care apar şi elemente gotice. Unii presupun că a fost o capelă de curte de rit latin şi a devenit ortodoxă. Alţii presupun ca biserica a fost ridicată de cnezi locali din secolele X-XI.
În biserica din Gurasada există două straturi de pictura, primul păstrat parţial, o pictură medievală de la începutul secolului al XIV-lea, dar există şi o pictură din secolul al XVIII-lea.
Legenda Sfântului Maslu
Bătrânii povestesc despre o legendă în care se spune că în urma unor prădăciuni ale vrăjmaşilor, a scăpat cu viaţă o singură femeie. Ea jurase că, dacă va supravieţui, îi va face preoţi pe toţi cei şapte feciori ai ei. Mai târziu, aceştia s-au legat ca de „Schimbarea la faţă a Domnului”, care era ziua mamei lor, să vină la biserică şi să facă slujba Sfântului Maslu, împreună cu tot satul, lângă nişte goruni plantaţi de cneazul locului, când începuseră lucrările la biserică.
Străvechea rânduială s-a păstrat până in zi de astăzi, în ziua de sărbătoare, se adună sătenii din mai multe sate învecinate, iar slujba este ţinută tot de şapte preoţi la un loc însemnat cu un altar de piatră lângă trunchiul unui gorun bătrân.
Biserica Rotonda din Geoagiu impresionează prin vechimea şi forma ei ciudată. A fost construită în secolele XI - XII, în vremea regelui Ladislau I al Ungariei, fiind astfel considerată cea mai veche biserică medievală din ţară.
Legenda spune că bisericuţa, cu ziduri groase din cărămidă romană şi din piatră de râu, a fost opera unor cruciaţi care se întorceau din Ierusalim pe drumul roman care străbătea Valea Geoagiului.
Rotonda se află în curtea unei tabere de copii, administrată de Asociaţia Tinerilor Creştini din Transilvania. În aceeaşi curte, la adăpostul unor bătrâni, turiştii descoperă o altă biserică medievală, veche din secolul al XVI-lea.
Biserica vecină a fost ridicată în stil gotic, din cărămidă şi pietre funerare romane, iar poarta de intrare în lăcaşul de cult reformat este străjuită de statuetele a doi lei, vechi de aproape un mileniu. Cele două construcţii sunt deschise tot timpul, însă doar în biserica gotică mai au loc slujbe religioase.
Biserica medievala din secolul al XIII-lea care în perioada reformei din Transilvania a devenit biserică reformată. Prima modificare semnificativă a avut loc probabil la sfârşitul secolului al XIV-lea când în locul corului romanic s-a construit un cor gotic poligonal, lăţimea acestuia fiind identică cu lăţimea bisericii. Biserica este situată pe o “insula” care făcea parte integrantă din piaţa Felszeg, fiind aşezată longitudinal cu faţada dominată de turnul clopotniţă, ale cărui colţuri sunt marcate cu desene încrustate cu cărămidă roşie. În partea de jos a turnului se află poarta neoromană. La intrare putem observa motive florale şi geometrice de factură secession.
Turnul este acoperit cu un coif înalt, aşezat între două turnuri mai mici. Între turnuri se află un zid mai scund, al cărui singur element este o fereastră.
Dintre mobilierul bisericii se distinge orga decorată cu elemente caracteristice limbajului neoroman, cum ar fi motivul arcadelor cu închidere semicirculară şi şi cel al rozasei.
În interiorul bisericii putem regăsi mai multe fragmente provenind din vechea biserică, acestea fiind încastrate în perete. În partea nordică se află piatra funerară a lui Sándor András Tordai. Vizavi, pe partea opusă, într-o prezentare asemănătoare se poate vedea piatra funerară a lui Zsófia Sulyok. O altă piatră funerară din vechea biserică, cea a lui Katalin Bajomi este încastrată în peretele estic.
Țebea este un sat în comuna Baia de Criș fiind totodată capitala regiunii istorice Țara Zarandului.
Localitatea a fost întemeiată în locul numit „Panteonul Moților”, aici se găsește Gorunul lui Horea, un stejar vechi de circa 400 de ani. Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare și putrefacție a fost legat cu cercuri de oțel și cimentat în interior. Sub acest copac Horea i-a chemat la luptă pe moții iobagi.
Țebea adăpostește în cimitirul său rămășițele celor mai importanți eroi ai revoluției române din Transilvania, din anii 1848 – 1849, în frunte cu Avram Iancu, Ioan Buteanu și Simion Groza.
În partea stângă a intrării în cimitir se află mormintele a 75 de eroi, ofițeri, subofițeri și soldați de peste Carpați, căzuți pentru dezrobirea Ardealului
Monumentele comemorative din Țebea întăresc convingerea vizitatorului că nu numai sanctuarul de la Țebea, ci întreg Zarandul constituie un Panteon al neamului românesc.
* Program de Vară:
Marți - Duminică : 10:00 - 18:00
Casa de bilete se închide la ora 17:30
** Program de Iarnă:
Marți - Duminică : 09:00 - 17:00
Casa de bilete se închide la ora 16:30
Muzeul Aurului din Brad a luat ființă în anul 1896 datorita unui geolog german care a strâns câteva piese găsite în minele din zonă. Prima consemnare a muzeului este din anul 1912 iar in urmatorii ani devine un punct de atracție pentru cei care călătoresc prin Munții Apuseni.
În cei peste 100 de ani de existență, muzeul a adunat peste 2.000 de exponate cu aur masiv din zăcămintele patrulaterului aurifer al Munților Metaliferi, dar și minerale din România și din străinătate.
Muzeul este unic în felul lui deoarece adăpostește unele dintre cele mai spectaculoase exponate din aur nativ cum ar fi: steagul dacilor, șopârlele din aur și un cristal pentagonal, unic în lume, niciunul dintre exponate nu a fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier.
Muzeul se află în centrul municipiului Brad.
Colectia poate fi vizitată zilnic între orele 9,00 și 17,00.
Tarifele sunt următoarele:
-15 lei pentru adulți
-10 lei pentru pensionari, studenți şi elevi de peste 14 ani
-5 lei pentru copii sub 14 ani
Curechiu este un sat în comuna Bucureșci din județul Hunedoara. Aici a izbucnit la 1 noiembrie 1784, Răscoala condusă de Horia Cloșca și Crișan.
In vecinatatea localitatii se gaseste si Cascada Curechiu. Un loc minunat pentru iubitorii de drumetii si nu numai.
Fotograf: Lucian Ignat
Pasiunea de o viață pentru universul tăcut și misterios al pietrelor l-a însuflețit pe dl. Petru Toda să deschidă un muzeu în care să ne înfățișeze cea mai strălucitoare, fascinantă și creativă parte a lumii telurice. Vorbim despre Muzeul Mineral Toda, pe care îl găsești la Crișcior, lângă orașul Brad.
O vizită în acest loc îți va deschide poarta către povești care se spun fără cuvinte și care au stat ascunse sute de milioane de ani sub scoarța de nepătruns a pământului. Forme abstracte, modele geometrice, contururi dantelate sau piramidale, texturi amigdaloide sau spongioase, sclipiri translucide sau opace, culori efervescente și radiante înnobilate de lumină, toate îți vor țintui privirea asupra superbelor mineralelor aduse la viață prin șlefuire și mai apoi expuse în vitrinele muzeului. Majoritatea pieselor expuse provin din zona Țării Zarandului și a Apusenilor, toate fiind descoperite și prelucrate de proprietarul muzeului. Într-una din săli este deschisă și o mică expoziție cu vânzare de bijuterii și alte obiecte decorative.
Text: Produs de Hunedoara
Intrarea este gratuita!
Cetatea Mălăiești este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Mălăiești, comuna Sălașu de Sus. Aceasta este o cetate cu donjon și incintă inelară din piatră la care au fost adugate ulterior 4 turnuri poligonale.
Faza a I-a de constructie are loc in primele două decenii ale sec. XIV consturindu-se un donjon înconjurat de incintă din piatră.
Faza a II-a a adus modificari ale donjonului si incintei, acestea fiind supraînălțate.
Faza a III-a de constructie se desfasoara în jur de anul 1588 cand au fost adăugate cele 4 turnuri poligonale.
Cetatea a fost abandonată în secolul XVII de catre locuitorii acelor vremuri.
TAXE DE VIZITARE:
- 5,00 lei/persoana adulta;
- 4,00 lei/persoana pentru grupuri de minim 10 persoane;
- 4,00 lei/copil;
I Giardini di Zoe - Gradinile Banpotoc
Cu greu vei putea crede că ești în România și nu într-o grădină elegantă din Toscana! Și va trebui să mă crezi pe cuvânt, această bucățică de paradis se află în satul Banpotoc de lângă Deva. O vizită aici te deconectează cu totul, căci te transportă fără voia ta în alte locuri și timpuri, în grădina vreunui prinț de Medici, parcă așteptând să apară pe nesimțite ca să cizeleze vreo fântână un tânăr sculptor italian cu un viitor promițător. Bine ai venit la Villa Vinci – I Giardini di Zoe, cu siguranță cel mai italienesc loc din întreaga Românie!
„I giardini di Zoe” este locul din judeţ cel mai aproape de spaţiile aristocrate ale Europei. Copaci şi garduri vii atent îngrijite mărginesc drumuri curate de piatră, gazonul moale întinde covoare, iar fântâni elegante de piatră umplu aerul de prospeţime şi stropi argintii.
Iscate dintre miile de bulgări de trandafiri, coloanele verzi ale coniferelor sprijină bolta azurie a cerului de iunie. Pe deal, piatra caldă a travertinului urcă treptele către raiul de flori.
Coroanele purpurii ale corcoduşilor ornamentali pun accente dramatice grădinii şi se potrivesc minunat între voioşia florilor şi seriozitatea pietrei vulcanice.
„I giardini di Zoe” este proprietatea unui italian îndrăgostit de grădinărit. După mai bine de un deceniu de amenajări, bărbatul a reuşit să aducă o parte din Italia în sătucul hunedorean.
Cine ajunge aici este fermecat de la prima privire. Nu este un loc unde să o iei la goană chiuind sau să te rostogoleşti pe iarba perfect tăiată.
Este un loc unde poţi savura o plimbare, chiar şi desculţ, unde te poţi opri pentru o discuţie elegantă sau poţi rămâne la o cafea sau limonadă cu propriul suflet.
Grădina aristocrată inspiră eleganţă şi este de un bun gust desăvârşit. Proprietatea lui Giovanni Salvatelli de la Banpotoc este un imens puzzele înflorat: „A luat naştere ca şi un joc şi s-a jucat în fiecare zi. Şi-a dorit să rămână ceva generaţiilor următoare, inclusiv nepoatei lui care are 6 ani, motiv pentru care a numit această proprietate „I giardini di Zoe”, explică administratorul Ramona Morar.
Proprietarul vine din Italia, din zona Ancona, regiunea Marche, undeva în centrul Italiei, o zonă cu dealuri care are ceva din celebrul farmec al Toscanei. „El a adus în România o parte din această regiune deluroasă. Sunt plante adaptate climei de aici.
Sursa de informatii : igiardinidizoe.ro , designedtotravel.ro , replicahd.ro , Laura Oana , Facbook , google photo,