Pasiunea de o viață pentru universul tăcut și misterios al pietrelor l-a însuflețit pe dl. Petru Toda să deschidă un muzeu în care să ne înfățișeze cea mai strălucitoare, fascinantă și creativă parte a lumii telurice. Vorbim despre Muzeul Mineral Toda, pe care îl găsești la Crișcior, lângă orașul Brad.
O vizită în acest loc îți va deschide poarta către povești care se spun fără cuvinte și care au stat ascunse sute de milioane de ani sub scoarța de nepătruns a pământului. Forme abstracte, modele geometrice, contururi dantelate sau piramidale, texturi amigdaloide sau spongioase, sclipiri translucide sau opace, culori efervescente și radiante înnobilate de lumină, toate îți vor țintui privirea asupra superbelor mineralelor aduse la viață prin șlefuire și mai apoi expuse în vitrinele muzeului. Majoritatea pieselor expuse provin din zona Țării Zarandului și a Apusenilor, toate fiind descoperite și prelucrate de proprietarul muzeului. Într-una din săli este deschisă și o mică expoziție cu vânzare de bijuterii și alte obiecte decorative.
Text: Produs de Hunedoara
Intrarea este gratuita!
Peştera Cioclovina a fost formată în apropierea localităţii cu acelaşi nume din comuna hunedoreană Boşorod, la izvoarele Văii Luncanilor. Peştera a fost săpată în munţi de pârâul Ponorici şi este formată, de fapt, din două caverne: caverna uscată şi caverna cu apă. Turiştii pot admira doar peştera uscată, în timp ce caverna cu apă este accesibilă doar pentru specialiştii în speologie. Peştera este una cu totul deosebită mai ales pentru că aici se află cel mai mare monocristal din România, ce măsoară 113 centimetri.
In Peştera Cioclovina natura a creat o lume subterană misterioasă. Aici pot fi admirate diferite formaţiuni specifice peşterilor, printre care se remarcă mărgelele de chihlimbar.
Aici a fost descoperit cel mai vechi craniu de Homo Sapiens Fosilis din ţara noastră, depozite de guano, dar şi un nou mineral fosfatic, Ardealitul. Peştera Cioclovina are o lungime de peste 2.000 de metri.
Ca sa ajungi la aceasta pestera trebuie sa calatoresti spre satul Cioclovina. De aici mai ai de parcurs vreo 6 km fie cu maşina sau fie pe jos şi astfel poti admira peisajele sălbatice.
Situat în comuna Certeju de Sus, la aproximativ 25 de kilometri de Deva, Făerag este cel mai vechi lac de acumulare din judeţ. Cunoscut şi sub denumirea de tăul Făerag, este unul dintre puţinele locuri sălbatice care au mai rămas în judeţ.
Peisajul sălbatic îi dă un farmec aparte, pe malul drept se întinde o poieniţă care poate fi un excelent loc de campare. De aici se poate circula cu autoturismul pe drum „accidentat” până la coada lacului unde a fost amenajat un ponton pentru amatorii de pescuit.
Lacul Făerag nu este nici pe departe un loc de agreement, pe malul lacului „domneşte” liniştea deplină. Chiar şi în cele mai aglomerate weekenduri, pe malul lacului nu întâlneşti multe persoane. Probabil şi din cauza accesului dificil în această zonă. Până în comuna Certeju de Sus drumul este asfaltat, odată ce ai ieşit din centrul comunei şi porneşti spre lac drumul este pietruit, pe de o parte drumul este străjuit de păduri sălbatice de conifere, de cealaltă parte se cască o prăpastie adâncă. Nu lipsesc nici curbele „în loc”, iar traseul dificil culminează cu panta abruptă în vârful căreia se întinde Lacul Făerag.
Podul natural de la Grohot este o rezervație naturală de tip geologic de categoria a III-a din România (monument al naturii), în suprafață de 1 ha, situată pe valea Uibăreștilor, pe teritoriul satului Grohot, comuna Bulzeștii de Sus, la aproximativ 15 km de Țebea.
Este protejat pentru conservarea elementelor naturale specifice (podul natural propriu zis), la care se adaugă și vegetația dezvoltată pe substrat calcaros cu numeroase elemente specifice zonei submediteraneene.
Țebea este un sat în comuna Baia de Criș fiind totodată capitala regiunii istorice Țara Zarandului.
Localitatea a fost întemeiată în locul numit „Panteonul Moților”, aici se găsește Gorunul lui Horea, un stejar vechi de circa 400 de ani. Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare și putrefacție a fost legat cu cercuri de oțel și cimentat în interior. Sub acest copac Horea i-a chemat la luptă pe moții iobagi.
Țebea adăpostește în cimitirul său rămășițele celor mai importanți eroi ai revoluției române din Transilvania, din anii 1848 – 1849, în frunte cu Avram Iancu, Ioan Buteanu și Simion Groza.
În partea stângă a intrării în cimitir se află mormintele a 75 de eroi, ofițeri, subofițeri și soldați de peste Carpați, căzuți pentru dezrobirea Ardealului
Monumentele comemorative din Țebea întăresc convingerea vizitatorului că nu numai sanctuarul de la Țebea, ci întreg Zarandul constituie un Panteon al neamului românesc.
* Program de Vară:
Marți - Duminică : 10:00 - 18:00
Casa de bilete se închide la ora 17:30
** Program de Iarnă:
Marți - Duminică : 09:00 - 17:00
Casa de bilete se închide la ora 16:30
Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului este o arie naturală protejată de interes naţional.
Ţara Haţegului a ajuns cunoscuta pe plan mondial datorită dinozaurilor pitici care au populat zona de atunci, o insulă în Marea Tetis în perioada Cretacicului. Specialiştii explică talia redusă a dinozaurilor haţegani prin condiţiile geografice in care traiau. Dinozaurii de aici s-au adaptat spaţiului redus ca dimensiuni prin reducerea dimensiunilor reptilelor (nanism insular).
Hatzegopteryx era singurul zburător, denumit aşa chiar după numele oraşului Haţeg si contrasta prin mărimea sa uriaşă cu restul vieţuitoarelor de pe insula, el avand avengura aripilor de 12 metri.
Aici s-a mai descoperit și Balaurul bondoc. Balaurul bondoc este unul dintre dinozaurii unicat în întreaga lume, un carnivor feroce cu pene care popula teritoriul ce forma Insula Haţegului cu circa 70 de milioane de ani în urmă. Este singurul dinozaur care are o denumire ştiinţifică în limba română şi nu în latină, cum este uzual, ca un omagiu adus de descoperitorii culturii româneşti.
Geoparcul dinozaurilor Ţara Haţegului are o suprafaţă de 102.392 ha, cuprinzând în totalitate 7 localităţi si partial alte 4 localitati.
“Magna Curia” provine din limba latină, in traducere “Curtea Mare” sau mai fiind cunscut sub numele de “Castelul Bethlen” si se situează la poalele dealului cetații lângă parcul orașului Deva. Este cea mai veche clădire monument istoric din Deva.
In interiorul acestuia activeaza “Muzeul Civilizației Dacice și Romane” care este organizat în trei secții: istorie, științele naturii și artă.
Muzeul fiind în posesia unor bunuri culturale clasate în tezaurul patrimoniului cultural național.
Rezervatia de Zimbri ,,Slivuț” - Hateg
- La 3 km de oraşul Hateg pe DN66, se găseşte renumita rezervaţie de zimbri, prima locaţie de pe teritoriul României în care a fost reintrodus zimbrul european (Bison bonasus), dispărut din fauna ţării după anul 1852. Povestea unuia dintre simbolurile Haţegului a început în 12 noiembrie 1958, când o pereche de zimbri – Podarec şi Polonka – a fost adusă din Polonia. Peste cinci ani a mai fost adus încă un exemplar, tot din Polonia, Pumila.
Aceştia s-au înmulţit, astfel încât în anul 1979, în Rezervaţia de Zimbri Slivuţ-Haţeg, existau deja 12 zimbri. O lege nescrisă, dar respectată cu sfinţenie, spune că numele puilor născuţi în ţara noastră trebuie să înceapă cu litera “R” sau chiar cu indicativul “RO”. Aşa că, toţi cei peste 50 de “zimbrişori” care au văzut lumina zilei la Haţeg, de-a lungul celor 54 de ani de existenţă a Rezervaţiei, au purtat astfel de nume.
Primii au fost: Roman, Retezat şi Romina. În anul 2002, au fost aduse la Haţeg trei exemplare de zimbri de la Bucşani. În anul 2012, în rezervaţia aflată la 3 km de Haţeg, trăiau zece zimbri. Adulţii – Roşu, Romeo, Romaniţa, Roxi, Roxana şi Rozina – care aveau vârste cuprinse între 3 şi 13 ani. Recordul absolut, cu care se mândresc administratorii, îl reprezintă cei patru pui care şi-au început povestea de viaţă în vara acelui an: Romulus , Roman , Rodica şi Roibu. “Este o premieră faptul că toate cele patru femele existente în Rezervaţia Haţeg-Slivuţ au fiecare, câte un pui.
Nu s-a mai întâmplat niciodată să avem, într-un singur an, patru zimbrişori”, a declarat Petru Crăciunescu, pădurar în cadrul Ocolului Silvic Retezat, Direcţia Silvică Hunedoara, cel care de 17 ani se ocupă, împreună cu soţia, de administrarea zonei şi îngrijirea preţioaselor şi impunătoarelor animale.Familia de zimbri de la Slivuţ-Haţeg a primit în sânul ei un exemplar și în anul 2004, pe Roxana. Din păcate în 2014, 7 exemplare au murit din cauza bolii ”limbii albastre” iar în momentul de faţă, în rezervaţie se află un număr de 6 exemplare de zimbri, 3 masculi și 3 femele.
Orar de vizitare : zilnic intre orele 08:00 – 18:00
-----
Locatia rezervatiei de zimbrii este in Pădurea Slivuț, care este o arie protejată de interes național, care corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, de tip botanic), inclusă în Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”
Cu o suprafață de 40 ha, situată în apropierea orașului Hațeg, Pădurea Slivuț reprezintă un ecosistem natural cu quercinee xeroterme, rest al unor întinse suprafețe de pădure inițială de stejari, dar care au fost defrișate datorită extinderii activităților agricole specifice pentru zonele colinare de pe rama depresiunii Hațegului. În prezent, Direcția Silvică Deva prin Ocolul Silvic Hațeg, deține custodia acestei rezervații naturale.
Sursa text si fotografii : hateg-turism.ro , ro.wikipedia.org , retele socializare facebook, google photo,
Biserica „Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din localitatea Densuș, județul Hunedoara fiind una dintre cele mai vechi biserici din România. A fost ridicată pe ruinele unei construcții din secolul IV d.Hr. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudică în secolele al XIV-lea - al XV-lea.
Intreaga construcție este acoperită cu plăci de piatră, iar majoritatea materialului său provine de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane.
Are o înfățișare ciudată care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească.