Situat în comuna Certeju de Sus, la aproximativ 25 de kilometri de Deva, Făerag este cel mai vechi lac de acumulare din judeţ. Cunoscut şi sub denumirea de tăul Făerag, este unul dintre puţinele locuri sălbatice care au mai rămas în judeţ.

Peisajul sălbatic îi dă un farmec aparte, pe malul drept se întinde o poieniţă care poate fi un excelent loc de campare. De aici se poate circula cu autoturismul pe drum „accidentat” până la coada lacului unde a fost amenajat un ponton pentru amatorii de pescuit.

Lacul Făerag nu este nici pe departe un loc de agreement, pe malul lacului „domneşte” liniştea deplină. Chiar şi în cele mai aglomerate weekenduri, pe malul lacului nu întâlneşti multe persoane. Probabil şi din cauza accesului dificil în această zonă. Până în comuna Certeju de Sus drumul este asfaltat, odată ce ai ieşit din centrul comunei şi porneşti spre lac drumul este pietruit, pe de o parte drumul este străjuit de păduri sălbatice de conifere, de cealaltă parte se cască o prăpastie adâncă. Nu lipsesc nici curbele „în loc”, iar traseul dificil culminează cu panta abruptă în vârful căreia se întinde Lacul Făerag.

Cetatea Ardeu (numită și „Cetățuia”) este situată pe un deal cu o altitudine de 450 m, în sudul satului Ardeu, județul Hunedoara. Cetatea dacică de la Ardeu este cel de al treilea șantier arheologic hunedorean de mare importanta din istoria antică.

Cetatea dacică de la Ardeu datează din secolul I î.Hr. și avea un rol strategic, fiind amplasată pe „drumul aurului”, în apropierea vechilor exploatări auro-argentifere din Munții Apuseni. În zonă au fost descoperite urmele unei fierării dacice, ale unui atelier de bijuterii și numeroase artefacte antice, printre care o statuie a zeului Mercur și obiecte decorative din bronz.

Șantierul de la „Ardeu – Cetățuie” este finanțat de Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și organizat în colaborare cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, prin aportul mai multor experți arheologi de la cele două instituții amintite. Debutul fortificației dacice poate fi plasat în prima parte a secolului I î.Hr., iar sfârșitul în timpul războaielor cu romanii, la începutul secolului al II-lea.

Pe Dealul Judelui și pe versantul sudic, au mai fost sondate locuințe aparținând unei așezări datând din perioada provinciei Dacia. Din secolul al IV-lea numărul pieselor este mai mare, însă pentru acest orizont cronologic nu au fost identificate complexe (după distrugere, romanii au preluat „locația” fortificată, folosind-o până la retragerea lor). De asemenea au fost descoperite o serie de materiale din metal și ceramică, ce pot fi datate în secolele X-XI, precum și altele, din secolele XV-XVI. Sursele documentare medievale nu fac referire la această cetate.

“LIMITA ESTE CERUL” (Cervantes)

Aurel Vlaicu a fost un inginer  român, inventator și pionier al aviației românești mondiale. Fiul lui Dumitru şi al Anei Vlaicu, o familie cu stare materială bună care şi-a permis să-și susţină cu mari sacrificii fiul, la diferite şcoli. Înclinaţiile deosebite spre tehnică îl determină să se orienteze spre o facultate cu acest profil, Şcoala Politehnică din München, unde figurează că a frecventat cursurile începând din anul 1903 până în 1908.

Vlaicu nu a crezut nici măcar o clipă că ,,limita este cerul” după cum spunea Cervantes, devenind inginer el se dedică cu pasiune studierii problemelor zborului. Primul său succes, l-a constituit ridicarea de la sol a planorului proiectat şi construit după planurile proprii în anul 1909.

Convins că la Bucureşti va găsi alte posibilităţi de realizare a proiectelor sale, ,Aurel Vlaicu trece munţii şi, susţinut de o serie de personalităţi, reuşeşte să construiască aparatul de zbor „Vlaicu I”, o realizare  remarcabilă prin simplitatea ei. Cu acest avion Aurel Vlaicu a reuşit în 17 iunie 1910, să decoleze de pe câmpul Cotrocenilor, de la prima sa încercare.

Se stinge din viaţă  în anul 1913, prăbușindu-se în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu avionul său, ,,Vlaicu II”.

În cinstea lui, comuna în care s-a născut, azi, se numește Aurel Vlaicu.

Situl arheologic din epoca romană numit şi „Cetatea Uriaşului” se află pe malul drept al Mureșului în satul Cigmău, la poalele Dealului Urieșilor aflat foarte aproape de complexul termal roman, Germisara, cunoscut şi sub numele de „Thermae Dodonae”.

În castru a fost cantonată unitatea militară Numerus Singulariorum Britannicianorum, precum şi subunităţi ale Legiunii a XIII-a Gemina. El este considerat important pentru că apăra vechiul drum imperial care unea Ulpia Traiana Sarmizegetusa de Micia (Vețel) și Apulum (Alba Iulia) dar şi exploatările de aur din Munții Apuseni (Zlatna şi Roșia Montană).

Suprafața castrului este deaproape 2.4 ha. În castru erau cantonați 400-500 de militari, față de 800 cât avea o cohortă. Dimensiunile maxime ale castrului de la Cigmău sunt 320 de metri lungime şi de 170 de metri lățime, de la nord la sud.

În această zonă a fost descoperit un denar republican din argint, emis de Marcus Antonius în anii 32-31 ÎdC., următoarea, un dupondiu din bronz, din timpul împăratului Nerva (97 d.C.), un sesterţ  din bronz emis de Traian şi datat 103-110 d.C., o monedă recentă este  un dupondiu  din bronz de la Otacilia Severa, datat 244-248 d.C.

Prin datarea monedelor, se consider că acest castru a funcționat neîntrerupt cel puțin în intervalul cuprins între anii 100-250 d.C.

Arboretumul Simeria este o rezervație naturală de tip dendrologic și peisagistic situată pe teritoriul orașului Simeria. Actuala rezervație a fost la origine un parc care împrejmuia Castelul Gyulay.

Parcul dendrologic Simeria cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și autohtone din România avand peste 2000 de taxoni, într-un ansamblu peisagistic deosebit. Rezervația se întinde pe o suprafață de 70 ha, clasându-se astfel pe locul 10 în Europa și pe locul 101 în lume.

Rezervația se află la periferia orașului Simeria, la 10 km est de municipiul Deva, iar accesul se face din DN 7, urmând strada 1 Decembrie până la capăt.