Pasiunea de o viață pentru universul tăcut și misterios al pietrelor l-a însuflețit pe dl. Petru Toda să deschidă un muzeu în care să ne înfățișeze cea mai strălucitoare, fascinantă și creativă parte a lumii telurice. Vorbim despre Muzeul Mineral Toda, pe care îl găsești la Crișcior, lângă orașul Brad.
O vizită în acest loc îți va deschide poarta către povești care se spun fără cuvinte și care au stat ascunse sute de milioane de ani sub scoarța de nepătruns a pământului. Forme abstracte, modele geometrice, contururi dantelate sau piramidale, texturi amigdaloide sau spongioase, sclipiri translucide sau opace, culori efervescente și radiante înnobilate de lumină, toate îți vor țintui privirea asupra superbelor mineralelor aduse la viață prin șlefuire și mai apoi expuse în vitrinele muzeului. Majoritatea pieselor expuse provin din zona Țării Zarandului și a Apusenilor, toate fiind descoperite și prelucrate de proprietarul muzeului. Într-una din săli este deschisă și o mică expoziție cu vânzare de bijuterii și alte obiecte decorative.
Text: Produs de Hunedoara
Intrarea este gratuita!
Capitala regatului dac, construită probabil la mijlocul secolului I î. Hr.
Cuprindea în perimetrul său cetatea, zona sacră și așezarea civilă. Zidurile cetatii sunt ridicate în tehnica "murus Dacicus" si înconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectând configurația terenului. După cucerirea de catre romani, acestia au reamenjat cetatea fără a respecta însă traseul zidurilor dacice sau tehnica de construcție a acestora.
La 100 m est de cetate amplasate pe două terase se afla zona sacra la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar iar calea de acces se termina cu o piațetă. Aici au fost amplasate sanctuare de plan rectangular și circular din piatră de calcar si din andezit.
Așezarea civilă formată din cartierele de est și de vest, se întindea pe câteva zeci de terase si constituie cel mai amplu complex de locuire dacică documentat până în prezent. Aici au fost gasite grupuri de locuințe, ateliere meșteșugărești, depozite, hambare, instalații de captare și distribuire a apei potabile.
Într-una din aceste locuințe a fost descoperit celebrul vas ceramic cu ștampila "DECEBALUS PER SCORILO".
PRET BILET:
5,00 lei - copii, elevi, studenti si pensionari
15,00 lei - adulti
Blidaru este un platou situat la SV de com. Orăștioara de Sus (jud. Hunedoara) la altitudinea de 705 m. Aici se află ruinele cetății dacice cu același nume ce este integrată în principalul nucleu al sistemului defensiv antiroman din zona Munților Orăștiei. Situată pe culmea Blidaru, fortificația este formata din două incinte unite între ele având împreună șase turnuri puternice de observație.
Cetatea Ardeu (numită și „Cetățuia”) este situată pe un deal cu o altitudine de 450 m, în sudul satului Ardeu, județul Hunedoara. Cetatea dacică de la Ardeu este cel de al treilea șantier arheologic hunedorean de mare importanta din istoria antică.
Cetatea dacică de la Ardeu datează din secolul I î.Hr. și avea un rol strategic, fiind amplasată pe „drumul aurului”, în apropierea vechilor exploatări auro-argentifere din Munții Apuseni. În zonă au fost descoperite urmele unei fierării dacice, ale unui atelier de bijuterii și numeroase artefacte antice, printre care o statuie a zeului Mercur și obiecte decorative din bronz.
Șantierul de la „Ardeu – Cetățuie” este finanțat de Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și organizat în colaborare cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, prin aportul mai multor experți arheologi de la cele două instituții amintite. Debutul fortificației dacice poate fi plasat în prima parte a secolului I î.Hr., iar sfârșitul în timpul războaielor cu romanii, la începutul secolului al II-lea.
Pe Dealul Judelui și pe versantul sudic, au mai fost sondate locuințe aparținând unei așezări datând din perioada provinciei Dacia. Din secolul al IV-lea numărul pieselor este mai mare, însă pentru acest orizont cronologic nu au fost identificate complexe (după distrugere, romanii au preluat „locația” fortificată, folosind-o până la retragerea lor). De asemenea au fost descoperite o serie de materiale din metal și ceramică, ce pot fi datate în secolele X-XI, precum și altele, din secolele XV-XVI. Sursele documentare medievale nu fac referire la această cetate.
Rezervatia de Zimbri ,,Slivuț” - Hateg
- La 3 km de oraşul Hateg pe DN66, se găseşte renumita rezervaţie de zimbri, prima locaţie de pe teritoriul României în care a fost reintrodus zimbrul european (Bison bonasus), dispărut din fauna ţării după anul 1852. Povestea unuia dintre simbolurile Haţegului a început în 12 noiembrie 1958, când o pereche de zimbri – Podarec şi Polonka – a fost adusă din Polonia. Peste cinci ani a mai fost adus încă un exemplar, tot din Polonia, Pumila.
Aceştia s-au înmulţit, astfel încât în anul 1979, în Rezervaţia de Zimbri Slivuţ-Haţeg, existau deja 12 zimbri. O lege nescrisă, dar respectată cu sfinţenie, spune că numele puilor născuţi în ţara noastră trebuie să înceapă cu litera “R” sau chiar cu indicativul “RO”. Aşa că, toţi cei peste 50 de “zimbrişori” care au văzut lumina zilei la Haţeg, de-a lungul celor 54 de ani de existenţă a Rezervaţiei, au purtat astfel de nume.
Primii au fost: Roman, Retezat şi Romina. În anul 2002, au fost aduse la Haţeg trei exemplare de zimbri de la Bucşani. În anul 2012, în rezervaţia aflată la 3 km de Haţeg, trăiau zece zimbri. Adulţii – Roşu, Romeo, Romaniţa, Roxi, Roxana şi Rozina – care aveau vârste cuprinse între 3 şi 13 ani. Recordul absolut, cu care se mândresc administratorii, îl reprezintă cei patru pui care şi-au început povestea de viaţă în vara acelui an: Romulus , Roman , Rodica şi Roibu. “Este o premieră faptul că toate cele patru femele existente în Rezervaţia Haţeg-Slivuţ au fiecare, câte un pui.
Nu s-a mai întâmplat niciodată să avem, într-un singur an, patru zimbrişori”, a declarat Petru Crăciunescu, pădurar în cadrul Ocolului Silvic Retezat, Direcţia Silvică Hunedoara, cel care de 17 ani se ocupă, împreună cu soţia, de administrarea zonei şi îngrijirea preţioaselor şi impunătoarelor animale.Familia de zimbri de la Slivuţ-Haţeg a primit în sânul ei un exemplar și în anul 2004, pe Roxana. Din păcate în 2014, 7 exemplare au murit din cauza bolii ”limbii albastre” iar în momentul de faţă, în rezervaţie se află un număr de 6 exemplare de zimbri, 3 masculi și 3 femele.
Orar de vizitare : zilnic intre orele 08:00 – 18:00
-----
Locatia rezervatiei de zimbrii este in Pădurea Slivuț, care este o arie protejată de interes național, care corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, de tip botanic), inclusă în Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”
Cu o suprafață de 40 ha, situată în apropierea orașului Hațeg, Pădurea Slivuț reprezintă un ecosistem natural cu quercinee xeroterme, rest al unor întinse suprafețe de pădure inițială de stejari, dar care au fost defrișate datorită extinderii activităților agricole specifice pentru zonele colinare de pe rama depresiunii Hațegului. În prezent, Direcția Silvică Deva prin Ocolul Silvic Hațeg, deține custodia acestei rezervații naturale.
Sursa text si fotografii : hateg-turism.ro , ro.wikipedia.org , retele socializare facebook, google photo,
Rezervația naturală „Cheile Mazii (Madei)” se întinde pe o suprafaţă de 10 ha și are o lungime de 3 km, fiind situată în bazinul Văii Geoagiului, din judeţul Hunedoara.
Mada este un sat împrăştiat pe colinele situate undeva dincolo de Geoagiu, la poalele Metaliferilor, se poate lăuda cu una dintre cele mai frumoase zone din judeţul Hunedoara şi chiar din România: cheile săpate în stâncă de apa Balşei. Sătenii le spun simplu „Cheile Mazii”.
Pe chei se poate merge doar vara, în perioade care nu au fost precedate de ploi puternice. Asta pentru că se merge aproape numai prin apă, iar în unele locuri, chiar şi în perioadele de secetă, apa trece de un metru şi jumătate ca adâncime. În stânga şi-n dreapta avem doi pereţi din calcar, înalţi de peste 300 de metri, străpunşi de râul Balşei. Imensitatea de stâncă te face să te simţi şi mai mic decât eşti, pentru că are 100 de metri la bază şi cel puţin vreo 60 înălţime şi e doar stâncă, spălată de apă de milioane de ani încoace.
În unele locuri, apa, de o limpezime rar întâlnită, se adună liniştită lângă câte-un perete de piatră, formând un mic lac în care sunt uşor de observat câte un păstrăv, un clean sau un rac zbătându-se să mai supravieţuiască o zi.
Ca să ajungi la Cheile Măzii trebuie să iei drumul spre staţiunea balneoclimaterică Geoagiu Băi, dar nu urci dealul, ci o iei la dreapta spre Balşa. După câţiva kilometri, din şoseaua asfaltată apuci pe drumul îngust de ţară, care o ia spre satul Mada.
Cetatea Mălăiești este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Mălăiești, comuna Sălașu de Sus. Aceasta este o cetate cu donjon și incintă inelară din piatră la care au fost adugate ulterior 4 turnuri poligonale.
Faza a I-a de constructie are loc in primele două decenii ale sec. XIV consturindu-se un donjon înconjurat de incintă din piatră.
Faza a II-a a adus modificari ale donjonului si incintei, acestea fiind supraînălțate.
Faza a III-a de constructie se desfasoara în jur de anul 1588 cand au fost adăugate cele 4 turnuri poligonale.
Cetatea a fost abandonată în secolul XVII de catre locuitorii acelor vremuri.
TAXE DE VIZITARE:
- 5,00 lei/persoana adulta;
- 4,00 lei/persoana pentru grupuri de minim 10 persoane;
- 4,00 lei/copil;
I Giardini di Zoe - Gradinile Banpotoc
Cu greu vei putea crede că ești în România și nu într-o grădină elegantă din Toscana! Și va trebui să mă crezi pe cuvânt, această bucățică de paradis se află în satul Banpotoc de lângă Deva. O vizită aici te deconectează cu totul, căci te transportă fără voia ta în alte locuri și timpuri, în grădina vreunui prinț de Medici, parcă așteptând să apară pe nesimțite ca să cizeleze vreo fântână un tânăr sculptor italian cu un viitor promițător. Bine ai venit la Villa Vinci – I Giardini di Zoe, cu siguranță cel mai italienesc loc din întreaga Românie!
„I giardini di Zoe” este locul din judeţ cel mai aproape de spaţiile aristocrate ale Europei. Copaci şi garduri vii atent îngrijite mărginesc drumuri curate de piatră, gazonul moale întinde covoare, iar fântâni elegante de piatră umplu aerul de prospeţime şi stropi argintii.
Iscate dintre miile de bulgări de trandafiri, coloanele verzi ale coniferelor sprijină bolta azurie a cerului de iunie. Pe deal, piatra caldă a travertinului urcă treptele către raiul de flori.
Coroanele purpurii ale corcoduşilor ornamentali pun accente dramatice grădinii şi se potrivesc minunat între voioşia florilor şi seriozitatea pietrei vulcanice.
„I giardini di Zoe” este proprietatea unui italian îndrăgostit de grădinărit. După mai bine de un deceniu de amenajări, bărbatul a reuşit să aducă o parte din Italia în sătucul hunedorean.
Cine ajunge aici este fermecat de la prima privire. Nu este un loc unde să o iei la goană chiuind sau să te rostogoleşti pe iarba perfect tăiată.
Este un loc unde poţi savura o plimbare, chiar şi desculţ, unde te poţi opri pentru o discuţie elegantă sau poţi rămâne la o cafea sau limonadă cu propriul suflet.
Grădina aristocrată inspiră eleganţă şi este de un bun gust desăvârşit. Proprietatea lui Giovanni Salvatelli de la Banpotoc este un imens puzzele înflorat: „A luat naştere ca şi un joc şi s-a jucat în fiecare zi. Şi-a dorit să rămână ceva generaţiilor următoare, inclusiv nepoatei lui care are 6 ani, motiv pentru care a numit această proprietate „I giardini di Zoe”, explică administratorul Ramona Morar.
Proprietarul vine din Italia, din zona Ancona, regiunea Marche, undeva în centrul Italiei, o zonă cu dealuri care are ceva din celebrul farmec al Toscanei. „El a adus în România o parte din această regiune deluroasă. Sunt plante adaptate climei de aici.
Sursa de informatii : igiardinidizoe.ro , designedtotravel.ro , replicahd.ro , Laura Oana , Facbook , google photo,
Aceasta este o fortificatie formata dintr-un val de pământ cu palisade ce au o latime la bază de circa 6–8 m și cu o înălțime de 2–2,5 m. Aceasta proteja partea superioară a dealului, platoul și terasele. Pe platou se află urmele a două turnuri-locuință construite la bază cu temelii de piatră și în partea superioară din cărămizi (chirpici).
O scară monumentală, din piatră fasonată, ducea la unul dintre aceste turnuri. Pe laturi era prevăzută cu jgheaburi pentru scurgerea apei, iar în față cu o poartă de lemn.
Cetatea de la Costești a fost reședința unora dintre regii geto-daci. Situată la intrarea în valea apei Grădiștea, centrul de la Costești a constituit principalul avantpost al capitalei dacice de la Grădiștea Muncelului.
A fost distrusă în timpul primului război daco-roman din 102 p. Chr. Refăcută și apoi definitiv distrusă și abandonată în anul 106 p. Chr., odată cu cucerirea Daciei de către romani.
Ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea castrului de la Bucium.