Muzeul Aurului din Brad a luat ființă în anul 1896 datorita unui geolog german care a strâns câteva piese găsite în minele din zonă. Prima consemnare a muzeului este din anul 1912 iar in urmatorii ani devine un punct de atracție pentru cei care călătoresc prin Munții Apuseni.

În cei peste 100 de ani de existență, muzeul a adunat peste 2.000 de exponate cu aur masiv din zăcămintele patrulaterului aurifer al Munților Metaliferi, dar și minerale din România și din străinătate.

Muzeul este unic în felul lui deoarece adăpostește unele dintre cele mai spectaculoase exponate din aur nativ cum ar fi: steagul dacilor, șopârlele din aur și un cristal pentagonal, unic în lume, niciunul dintre exponate nu a fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier.

Muzeul se află în centrul municipiului Brad.

Colectia poate fi vizitată zilnic între orele 9,00 și 17,00.

Tarifele sunt următoarele:

-15 lei pentru adulți

-10 lei pentru pensionari, studenți şi elevi de peste 14 ani

-5 lei pentru copii sub 14 ani

Cheile Glodului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic, floristic și peisagistic).

Situate în partea de nord-est a județului, Cheile Glodului sunt împărțite administrativ între două județe: Alba și Hunedoara. Valea Ardeului, după ce izvorăște la nord de satul Nădăștia, din comuna Almașu Mare, curge traversând mai multe sate până ce la sud-vest de satul Glod întâlnește calcarele pe care, cu hotărâre le străbate, tăind puțin câte puțin, de multe mii de ani. Pe culoarul strâmt săpat printre pereții înalți, apa dăltuiește în piatră clipă de clipă, modificând cu fiecare strop nivelul, aspectul și amploarea văii. Ajuns aproape de limita între județe, lichidul viu a modelat adevărate vâltori prin care se strecoară, și parcă fierbe atunci când se aruncă la vale, în rotocoale și vârtejuri acrobatice. Cei care se vor încumeta să străbată aceste locuri se vor simți precum într-o amenajare modernă pentru scaldă și relaxare.

Printre stânci și în pădure, numeroase specii de păsări, mamifere și reptile stăpânesc această mică sălbăticie. Cerbul, ciuta, mistrețul, bursucul sau vulpea sunt prezențe obișnuite. Acvila de stâncă, șoimii și corbii domină înalturile, iar prin crăpături și peste stânci, reptile: șerpi sau șopârle se simt în largul lor.

Mai în aval, ea curge udând poalele „Raiului”, apoi ocolește Cetățuia de la Ardeu, coboară spre satul Bozeș și mai apoi, unindu-se cu Valea Balșei, călătoresc împreună până se vor vărsa în Mureș.

Biserica „Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din localitatea Densuș, județul Hunedoara fiind una dintre cele mai vechi biserici din România. A fost ridicată pe ruinele unei construcții din secolul IV d.Hr. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudică în secolele al XIV-lea - al XV-lea.

Intreaga construcție este acoperită cu plăci de piatră, iar majoritatea materialului său provine de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane.

Are o înfățișare ciudată care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească.

Capitala regatului dac, construită probabil la mijlocul secolului I î. Hr.

Cuprindea în perimetrul său cetatea, zona sacră și așezarea civilă. Zidurile cetatii sunt ridicate în tehnica "murus Dacicus" si înconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectând configurația terenului. După cucerirea de catre romani, acestia au reamenjat cetatea fără a respecta însă traseul zidurilor dacice sau tehnica de construcție a acestora.

La 100 m est de cetate amplasate pe două terase  se afla zona sacra la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar iar calea de acces se termina cu o piațetă. Aici au fost amplasate sanctuare de plan rectangular și circular din piatră de calcar si din andezit.

Așezarea civilă formată din cartierele de est și de vest, se întindea pe câteva zeci de terase si constituie cel mai amplu complex de locuire dacică documentat până în prezent. Aici au fost gasite grupuri de locuințe, ateliere meșteșugărești, depozite, hambare, instalații de captare și distribuire a apei potabile.

Într-una din aceste locuințe a fost descoperit celebrul vas ceramic cu ștampila "DECEBALUS PER SCORILO".

PRET BILET:

5,00 lei - copii, elevi, studenti si pensionari

15,00 lei - adulti

“Magna Curia”  provine din limba  latină, in traducere “Curtea Mare” sau  mai fiind cunscut sub numele de “Castelul Bethlen” si se situează la poalele dealului cetații lângă parcul orașului Deva. Este cea mai veche clădire monument istoric din Deva.

In interiorul acestuia activeaza “Muzeul Civilizației Dacice și Romane” care este organizat în trei secții: istorie, științele naturii și artă.

Muzeul fiind în posesia unor bunuri culturale clasate în tezaurul patrimoniului cultural național.

Castelul Corvinilor este numit și Castelul Huniazilor sau al Hunedoarei. Acesta este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România fiind considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume situat în top 10 destinații de basm din Europa. Este cea mai mare construcție medievală cu dublă funcționalitate (civilă și militară) din România

Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Iancu de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare.

În curtea castelului se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”.

Blidaru este un platou situat la SV de com. Orăștioara de Sus (jud. Hunedoara) la altitudinea de 705 m. Aici se află ruinele cetății dacice cu același nume ce este integrată în principalul nucleu al sistemului defensiv antiroman din zona Munților Orăștiei. Situată pe culmea Blidaru, fortificația este formata din două incinte unite între ele având împreună șase turnuri puternice de observație.