BISERICA SFANTUL NICOLAE

Biserica medievala din secolul al XIII-lea care în perioada reformei din Transilvania a devenit biserică reformată. Prima modificare semnificativă a avut loc probabil la sfârşitul secolului al XIV-lea când în locul corului romanic s-a construit un cor gotic poligonal, lăţimea acestuia fiind identică cu lăţimea bisericii. Biserica este situată pe o “insula” care făcea parte integrantă din piaţa Felszeg, fiind aşezată longitudinal cu faţada dominată de turnul clopotniţă, ale cărui colţuri sunt marcate cu desene încrustate cu cărămidă roşie. În partea de jos a turnului se află poarta neoromană. La intrare putem observa motive florale şi geometrice de factură secession.

Turnul este acoperit cu un coif înalt, aşezat între două turnuri mai mici. Între turnuri se află un zid mai scund, al cărui singur element este o fereastră.

Dintre mobilierul bisericii se distinge orga decorată cu elemente caracteristice limbajului neoroman, cum ar fi motivul arcadelor cu închidere semicirculară şi şi cel al rozasei.

În interiorul bisericii putem regăsi mai multe fragmente provenind din vechea biserică, acestea fiind încastrate în perete. În partea nordică se află piatra funerară a lui Sándor András Tordai. Vizavi, pe partea opusă, într-o prezentare asemănătoare se poate vedea piatra funerară a lui Zsófia Sulyok. O altă piatră funerară din vechea biserică, cea a lui Katalin Bajomi este încastrată în peretele estic.

La marginea satului Gurasada, dăinuie de secole o bisericuţă, una din cele mai vechi şi interesante biserici ortodoxe transilvănene si anume Biserica Sfântul Arhanghel Mihail.

Se spune ca ar fi fost ridicată pe la mijlocul secolului al XIII-lea din piatră de râu şi piatră de carieră, legată cu mortar de var, după o tehnică pe care nu o mai ştie nimeni. Istoricii de artă o considera unică în zonă, un monument de arhitectură romanică în care apar şi elemente gotice. Unii presupun că a fost o capelă de curte de rit latin şi a devenit ortodoxă. Alţii presupun ca biserica a fost ridicată de cnezi locali din secolele X-XI.

În biserica din Gurasada există două straturi de pictura, primul păstrat parţial, o pictură medievală de la începutul secolului al XIV-lea, dar există şi o pictură din secolul al XVIII-lea.

Legenda Sfântului Maslu

Bătrânii povestesc despre o legendă în care se spune că în urma unor prădăciuni ale vrăjmaşilor, a scăpat cu viaţă o singură femeie. Ea jurase că, dacă va supravieţui, îi va face preoţi pe toţi cei şapte feciori ai ei. Mai târziu, aceştia s-au legat ca de „Schimbarea la faţă a Domnului”, care era ziua mamei lor, să vină la biserică şi să facă slujba Sfântului Maslu, împreună cu tot satul, lângă nişte goruni plantaţi de cneazul locului, când începuseră lucrările la biserică.

Străvechea rânduială s-a păstrat până in zi de astăzi, în ziua de sărbătoare, se adună sătenii din mai multe sate învecinate, iar slujba este ţinută tot de şapte preoţi la un loc însemnat cu un altar de piatră lângă trunchiul unui gorun bătrân.